Exista un barbat.

Exista un barbat. Nu ma iubeste. Nu ma uraste. Nu ii sunt indiferenta. Pur si simplu ma doreste. Ma doreste in anumite feluri, ipostaze. Conturam impreuna niste trairi perverse care se aprind din putin si se sting din si mai putin. Detine un control inefabil asupra vietii sale si cu siguranta nu are utopii.

Noptiile se impart in cele cand "are chef" si te uimeste cu partea carismatica, convingatoare si atractiva din punct de vedere sexual si mintal si atunci cand are impresia ca i-au fost interpretate gresit cuvintele pe care pretinde ca le foloseste destul de bine (nu contest deloc lucrul asta). In cazul asta, se schimba radical si arunca un val de confuzie peste tot ce ai gandit anterior... Spre exemplu imi propune un lucru pe care daca il trec prin filtrul meu se enerveaza, e ingrozitor de interesant cand se enerveaza.

Mai mult, sunt sigura ca daca ar citi asta, ar voma. Orice reprezentanta a sexului frumos ar fi de acord cu faptul ca nu merita asemenea barbati cu care sa iti pierzi timpul, dar nu e vorba niciodata de pierdere, uraste asta, face doar schimburi. Ma seaca, ma exaspereaza, ma aprinde, ma stinge, ma face sa gandesc cele mai perverse si murdare lucruri, ma urca pe pereti doar prin intermediul unor gesturi, doar ca nu ma are, nu il am, iar acum cu siguranta nu ma mai vrea.

Noi

Hai sa inflorim alaturi de un trandafir visiniu. Sa alergam pe varfuri ca desenele de pe vaza unde se odihnesc in fiecare zi, toata dupa-amiaza, trandafirii. Sa ne umplem sufletul de fericire cum am umplut si clatitele aseara, iar pe ultima am uitat-o pe foc. Sa recitam randurile alea din carte ca pe o poezie deplasata, sa cantam melodia aia inca o data, chiar daca e a mia oara.

Iti aduci aminte cand iti povesteam despre cartea aia plina de observatii despre iubirea intre prieteni ce vroiam sa i-o daruiesc lui dar era parca perfecta pentru tine? Cand am taiat numele lui si l-am scris pe al tau si am inceput sa radem, sa ne imbratisam chiar daca proful de religie nu suporta sa radem? Ce emotii doar pentru un gest!
Dar atunci cand ne injuram si ne strambam una la alta pana cand ajungeam sa ne sarutam putin pervers?

Astea vor ramane mereu intre noi, doar ca nu o sa ne desparta.

Pentru Corina

Azi pentru totdeauna

12 martie 2009

O zi care nu o vom uita prea curand.. Ce e asa special cu ziua asta?
Nimic care sa te schimbe pe tine... dar ne-a schimbat pe noi.
In ce fel?
In oameni ce cred in sperante si distractie!

Back.. back... back..
PLAY.

• Ma trezesc in jur de 9 AM ca sa inchid alarma de la telefon. Aceeasi chestie se repeta si la 9.05 AM.. La un moment dat imi dau seama ca nu merita nimic sa-mi deranjeze somnul de frumusete si dorm pana la 10 si ceva. Primesc mesaj. Dau Reply. Mananca miere cu lingurita. Astept pe cineva. Cineva nu apare. Nu vrea sa apara... il las.
• Ma pregatesc de scoala, vorbesc cu Corina sa ne intalnim la si 15. Ajung la si 25 (o intarziere nesemnificativa ce merita respect). Ne suna Ammy, ii raspund. Nu vine la prima ora.. "Daca nici ea nu vine, trebuie sa o astept!" imi zic cu un zambet inefabil pe buze.
• Ajunge. Ne aprindem inca un "ajutor de discutii libere" si ne hotaram sa nu mergem la scoala... Doar am intarziat. "Nu avem chef de scoala... niciuna nu are, e clar, nu?" "Da, ma, dar ce facem cu absentele?" se continua discutia.. Pe partea cealalta a strazii le vedem pe Simo si Raly... cu mult dupa ce s-ar fi sunat in mod normal pentru prima ora de romana. Izbucnesc in ras. Ajung aproape de noi. "Aaaaaah, deci nici voi nu mergeti la scoala, huh? ce urat!" "Da... ce ora avem dupa asta? germana si franceza?" "Da.. " (cu mult dezgust in rostire si priviri) Imi vine cea mai buna idee de corupere! " Bai, norii aia va inspira voua scoala?" "Raluca, taci!" "Nu va mai suport!" " Ce frumos e afaraaaa, eu nu vreau scoala!" ... " Pai vedeti ... hai sa nu mergem!"
• Clar. Plecam sa bem ceva cu gandul ca apoi sa mergem la film. Nu stim ce film e.. nu conteaza, oricum mergeam sa il vedem. Ne intalnim in respectivul local cu niste personaje cunoscute si dubioase. Barfa. Doar eram vreo 7 muieri... Plecam fericite spre cinema. Pe niste ganguri mult prea bine cunoscute si totusi mai colorate azi.
• Ajungem, strangem banii.. "PESCUIT SPORTIV" - film romanesc, parea ca norocul nu prea ne surade si ne vom enerva dar deloc asa. Filmul se dovedeste destul de interesant.. cu actori romani cunoscuti, filmat din perspectiva apropiata -putin cam prea apropiata pentru ochii mei- si care trata dupa parerea Corinei : problema sexului a cuplurilor din Romania :)). Experienta se dovedeste una chiar extrem de placuta. 5 prietene la film. Spune totul. Rasete, comentarii, cuvinte perverse, tigari...etc. Filmul ne stimula :)). Desi tinea in program de la 15.00 la 17.00, se termina pe la 16.00 si ceva, dupa ce am indurat un frig coplesitor al salii neincalzite, desigur. Finalul brusc si neasteptat. Chiar daca initial voiam sa stam pana la 19.00, numai suportam frigul (nu ne-ar fi deranjat sa mai vedem inca o data filmul) .
• Plecam. Alex trebuia sa vina sa o ia pe Ammy. Noi... nu stiam. Simona, realista, ne intreba unde mergem dupa ce pleaca Ammy. Nu aveam bani, cunostinte care ne-ar fi primit cu bratele larg deschise. Ce facem? intrebarea care o zguduia pe Simona. Am inceput sa dansam de frig. Ajunge Alex la fel de rapid cum si pleaca. O ia pe Ammy.. asta dupa ce m-am pus la cersit langa un gard de fier, iar Raly mi-a luat geanta ca sa nu bata la ochi. Incepe ea. Imi da 1,5 Ron.. singurii marunti care ii mai aveam. Experienta se dovedeste amuzanta dar dureroasa ca nu ne dadea nimeni... sa o iau ca pe un compliment ca nu arat ca o cersetoare sau ca pe o jignire ca nu am acest noroc? :)) Talentul nativ din cate se observa... nelipsit, dar hainele, parul, unghiile curate ma tradau. "Daca cersitul era legal... nu mergeam noi in centru.." "Daca era Craciun... mama, ziceam ca suntem de la nu stiu ce fundatie pentru ajutorarea copiilor saraci!"
• Ne aflam la 3 minute de liceu. Sunam o prietena sa ne imprumute. Luam banii. Gasim alte cunostinte. Plecam spre acelasi local cu gandul de a ne incalzi. Bem un Pepsi si o apa plata...
• Usor, usor ne raspandim.. ne facem de lucru in alta parte.. spre casa. Ramane stresul cu parintii, profesorii, rudele care probabil ne-ar fi putut vedea si motivarea absentelor.

Asa se termina o zi imposibil de uitat din viata noastra deloc banala si cretina.

Le consideram parte din placerile vietii, viata de liceu si anotimpurile sufletului.

Ea

08 martie 2009

"stioarfa :-x.
stioarfa ?? cine e stioarfa? pai stioarfa e stioarfa mea dezolata .. e nebuna , d`aia o iubesc ... pentru ca a fost alaturi de mine si mi`a dat dovada de incredere . "Ce feaci gagico?" in fiecare zi aud termenul asta minunat si trebuie sa imi dau imediat seama ca este vorba despre un chiul sau ceva de genu .. "Pisoi , tu trebuie sa ma intelegi .." o inteleg pentru ca este la fel ca mine , pentru ca avem acelas gen de probleme , dificultati , certuri cu parintii si pentru ca suntem constiente ca viata nu e roz .. Nu ma prea pricep sa insir cuvinte mari .. doar ca o iubesc si ca trebuie sa stie ca voi mereu acolo langa ea .. indiferet de ce se va intampla ! Te iubesc pisoi ... "

Cam asa suna o postare realizata pe 8 martie (ca de ziua noastra) ce imi era adresata de catre o prietena mai mult decat buna :-* .

Consider ca a venit si randul meu sa o descriu..

Fiinta complexa ce poate fi regasita in cateva randuri..

" ... Nu voi sta culcata la pamant, lasand necazurile sa ma calce in picioare. " Ellen Glasgow

De aceea, si nu numai, "daca ar fi fost sa nu ne mai fi vazut niciodata si tot as fi zis ca viata mea a meritat traita pentru acea unica intalnire cu tine."

Pentru ca ne purtam o iubire activa, pura si perversa. :)

Alteori (Uneori II)

Alteori... as lasa deoparte toate faptele bune si intentiile bune si as pleca.. Toti avem nevoie la un moment dat sa plecam.. dar majoritatea se limiteaza la "a visa".

As lua primul autobuz ce soseste in statie, as merge pana la gara, mi as lua bilet pentru cateva sute de km distanta. M-as urca in tren, nu mi-as cauta locul. As cobori in fiecare statie sa-mi fumez cate o tigara, se mai duce una, se mai duce un gand obscur...

Plutesc intr-o mare de idei, de riscuri, de sperante..

Nu. De fapt, plutesc intr-o mare de vise.

Uneori

Uneori ma trezesc cu un gand ce persista pana la mijlocul zilei..

Ma macina dar in acelasi timp ma binedispune spontan. Nu stiu cand a inceput dorinta asta si cu atat mai putin cand o sa se termine, daca are vreun rost in lumea asta sau daca ma ajuta cu adevarat..

Sa revenim, vreau sa plec din casa cu pofta de viata, cu pofta de a-i ajuta pe cei ce au nevoie de cineva in momentul ala... si asa incep sa imi dau tot maruntisul unui om al strazii, sa deschid usa batranilor.. sau pur si simplu sa zambesc fiecarei fete incruntate ce sta in drumul meu.

Nu e o obligatie pentru partea din mine ce se presupune ca ar fi constiinta sau credinta ca o sa-mi fie iertate pacatele... e ca o provocare ce singura mi-o arunc, o prind si merg mai departe cu ea.

De ce persista pana la mijlocul zilei? Pentru ca atunci incep sa obosesc din cauza faptului ca nu mi-au fost rasplatite faptele pozitive cum m-as fi gandit..

Dar pana la urma ... trebuie sa fie rasplatite in vreun fel?

Credinta

Cred in... monologul ce naste un nou monolog din care rezulta dialogul ascuns.
Cred in... fericire de scurta durata.
Cred in... trecut, prezent si viitor.
Cred in... prosti ce s-au iubit.
Cred in... prima sticla de vin.
Cred in... flori.
Cred in... nori.
Cred in... Muzica.

Nu inseamna asta credinta?

Reblogging

De curand am observat ca pana si cea mai buna prietena si-a creat blog.

Nu mi se pare nimic neinregula, ci doar ma mira faptul ca din ce in ce mai multe persoane simt nevoia de a scrie undeva prin ce au trecut / ce simt .

Cred sincer ca poate fi o simpla agenda sau o creatie proprie de "notebook".

Dar nu este. Nu vor sa o faca perfect publica, ca un discurs citit in fata multimii.. Se multumesc sa imparta asta cu doar cativa straini.

Asa ca.. Here I am.. :)

Enjoy.