Exista un barbat. Nu ma iubeste. Nu ma uraste. Nu ii sunt indiferenta. Pur si simplu ma doreste. Ma doreste in anumite feluri, ipostaze. Conturam impreuna niste trairi perverse care se aprind din putin si se sting din si mai putin. Detine un control inefabil asupra vietii sale si cu siguranta nu are utopii.
Noptiile se impart in cele cand "are chef" si te uimeste cu partea carismatica, convingatoare si atractiva din punct de vedere sexual si mintal si atunci cand are impresia ca i-au fost interpretate gresit cuvintele pe care pretinde ca le foloseste destul de bine (nu contest deloc lucrul asta). In cazul asta, se schimba radical si arunca un val de confuzie peste tot ce ai gandit anterior... Spre exemplu imi propune un lucru pe care daca il trec prin filtrul meu se enerveaza, e ingrozitor de interesant cand se enerveaza.
Mai mult, sunt sigura ca daca ar citi asta, ar voma. Orice reprezentanta a sexului frumos ar fi de acord cu faptul ca nu merita asemenea barbati cu care sa iti pierzi timpul, dar nu e vorba niciodata de pierdere, uraste asta, face doar schimburi. Ma seaca, ma exaspereaza, ma aprinde, ma stinge, ma face sa gandesc cele mai perverse si murdare lucruri, ma urca pe pereti doar prin intermediul unor gesturi, doar ca nu ma are, nu il am, iar acum cu siguranta nu ma mai vrea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu